Metal Gear Rising Revengeance Review: răsfăț pentru PC

Ce gamer nu a auzit de seria de jocuri Metal Gear, creația maestrului designer Hideo Kojima? Evident, cei care nu au aflat de existența acestei serii sunt foarte puțini, iar cei care o cunosc vor fi uimiți să afle că PC-ul tocmai a primit un nou joc din această franciză, la aproape 12 ani după ultima apariție din serie pe această platformă.

Pentru unii, această revenire pe PC este atât o minune cât și o dezamăgire, căci Metal Gear Rising: Revengeance este un joc atipic pentru seria de bază din care face parte, asta deoarece nu avem de a face cu încă un joc stealth, ci cu unul mult mai energic, de tip hack and slash, ce încurajează luptele directe și intense. Trecând peste prejudecățile de tipul „nu există Metal Gear dacă nu e stealth”, Revengeance merită fiecare secundă de joc și fiecare bănuț investit, iar în continuare vă voi spune de ce.

Personajul principal al acestui nou joc (care, apropo, a fost dezvoltat de Platinum Games – studio responsabil pentru jocuri precum Bayonetta, MadWorld sau Vanquish) este Raiden, un cyborg cu care am mai facut cunoștință în titlurile precedente. El mânuiește sabia ca și cum ar fi o extensie naturală a sa și reușește să își folosească agilitatea pentru a nimici chiar și roboți de zeci de ori mai mari decât el.

Sabia lui Raiden este extraordinar de puternică, capabilă chiar să taie tancuri și roboți metalici în două. Iar faptul că protagonistul știe să îi folosească la maximum capabilitățile îi va permite acestuia să își croiască drumul către răzbunare.

Povestea nu este deloc specială, de multe ori nu pare să aibă mult sens , iar pe măsură ce trec capitolele jucătorul începe să înțeleagă faptul că misiunile sunt mai degrabă niște scuze pentru ca Raiden să își folosească din nou sabia din dotare pentru a tăia niște bucăți de carne sau metal.

Dacă tot v-am spus despre săbii, trebuie să aduc în discuție faptul că luptele sunt întotdeauna foarte reușite și distractive, mai ales datorită modului simplist dar de efect în care se desfășoară. Mecanica de luptă este simplă: Un buton pentru atacuri ușoare, un buton pentru atacuri puternice. Cu câteva momente înainte de atacul unui adversar, un indicator luminos de pe corpul inamicului se aprinde. Apoi este treaba jucătorului să apese tastele directionale ca și cum ar merge spre inamic, și să țină apăsat butonul de atac ușor. Aceasta este singura metodă de parry, adică de blocare a atacului inamic și eventual de contraatac.

Cele două butoane de atac pot fi și combinate în succesiuni diferite pentru a declanșa mișcări de luptă speciale. Există foarte multe mișcări spectaculoase și fiecare impact se simte puternic. Există și un set de arme secundare ce pot fi folosit de Raiden, precum grenade sau lansatoare de rachete, dar sabia rămâne în centrul atenției pe tot parcursul jocului.

De departe cea mai interesantă funcție din Metal Gear Rising: Revengeance este așa-zisul Zandatsu, un fel de power-up cu timp limitat în care Raiden își poate dezlănțui furia tăindu-și inamicii în bucăți mai mici sau mai mari, într-un slow motion extrem. Tăierea inamicilor se poate face prin mișcarea mouse-ului (sau stick-ului analog) la unghiul dorit. Rezultatul este întotdeuna uimitor: pot fi tăiate zeci de bucăți din fiecare inamic, iar efectul vizual este superb. Dacă jucătorul taie cu grijă, anumite părți din corpul unui adversar oferă componente ce permit reîncărcarea barei de viață și achiziția de upgrade-uri.

Atmosfera dată de tipologia personajelor, de muzică și de efecte sonore este una foarte plăcută și antrenantă, fapt ce permite transpunerea rapidă a jucătorului în mediul de joc, fără vreo pretenție de realism. În acest joc este vorba de distracție pură, iar nenumăratele momente tipic japoneze în care Raiden realizează acțiuni incredibile (de exemplu, sare cu picioarele pe rachete care vin spre el) nu sunt deloc deranjante și creează o legătură și mai intensă cu personajul.

Jocul beneficiază și de un sistem de free running prin apăsarea unui buton, dar nu are nici pe departe fluiditatea celor mai recente titluri din seria Assassin”s Creed. Totuși această funcție funcționează și permite abordarea pe verticală a unor zone din joc.

Design-ul nivelurilor este foarte liniar, însă se pretează pentru genul de joc abordat. În schimb, poate unul dintre cele mai deranjante aspecte este faptul că în anumite circumstanțe jocul „montează” pereți invizibili care nu îi permit lui Raiden să iasă din zona restrânsă în care se află până nu își ucide inamicii sau nu realizează obiectivul misiunii.

Grafica nu este de top, nu utilizează cele mai noi tipuri de efecte, pare pe alocuri ștearsă, dar se potrivește cu stilul fantezist al jocului și adaugă beneficiul unei rulări cursive chiar și pe calculatoare mai slabe.

Controlul din mouse și tastatură este destul de bine implementat, mai ales în condițiile în care jocul este o portare de pe console. Totuși, datorită unor mici dificultăți de control al camerei din mouse, recomand să jucați Revengeance cu un gamepad. Dacă nu aveți unul la dispoziție, vă puteți obișnui cu siguranță și cu tastatura și mouse-ul.

Cred cu tărie că Metal Gear Rising: Revengeance este un hack and slash de excepție și nu pot decât să mă bucur că a apărut și pe PC. Chiar și dacă punem la socoteală doar mecanica Zandatsu acest joc merită fiecare bănuț. Dar jocul nu este doar atât. El este o capodoperă în adevăratul sens al cuvântului și merită încercat de orice iubitor al jocurilor de acțiune.